început
Etimologie
Din verbul a începe.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʧeˈput/
Substantiv
| Declinarea substantivului început | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | început | începuturi |
| Articulat | începutul | începuturile |
| Genitiv-Dativ | începutului | începuturilor |
| Vocativ | începutule | începuturilor |
- faptul de a (se) începe; începere.
- punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva.
- (înv.) obârșie, origine, începătură.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) De la (bun) început = din primele momente, din capul locului.
- De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din începe.
Verb
- forma de participiu trecut pentru începe.
Referințe
- DEX '98 via DEX online