știință
Aspect
Etimologie
Din ști + sufixul -ință (cu sensuri după franceză science).
Pronunție
- AFI: /ʃti'in.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului știință | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | știință | științe |
Articulat | știința | științele |
Genitiv-Dativ | științei | științelor |
Vocativ | științo | științelor |
- faptul de a avea cunoștință de ceva, de a fi informat sau să ai cunoaștere.
- pregătire intelectuală, învățătură, erudiție.
- ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii; cunoștințe despre natură, societate și gândire.
- veste, știre.
- conștiință.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu (sau fără) știință = (ne) știind; (in) conștient; cu (sau fără) voie.
- Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor.
- Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva.
- Spre știință = ca să se știe.
Traduceri
Traduceri