ceașnic

română

Etimologie

Din slavă (veche) ceašnikŭ.

Pronunție

• AFI: /ˈʧe̯aʃ.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului ceașnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceașnic	ceașnici
Articulat	ceașnicul	ceașnicii
Genitiv-Dativ	ceașnicului	ceașnicilor
Vocativ	ceașnicule	ceașnicilor

1. (în evul mediu, în moldova) paharnic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• casnice
• câinesc

Referințe

• DEX '98 via DEX online