cosmopolitism
Etimologie
Din franceză cosmopolitisme.
Pronunție
- AFI: /kos.mo.po.liˈtism/
Substantiv
| Declinarea substantivului cosmopolitism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cosmopolitism | invariabil |
| Articulat | cosmopolitismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cosmopolitismului | invariabil |
| Vocativ | cosmopolitismule | invariabil |
- concepție din epoca sclavagismului grec și roman, care promova ideea „cetățeniei universale”.
- concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei.
- (ieșit din uz) admirație manifestată față de tot ce era străin.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online