Sari la conținut

face

De la Wikționar, dicționarul liber
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
+ franceza etc.

Etimologie

Din latină facere.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) face
Infinitiv a (se) face
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) facă
Participiu făcut
Conjugare III
A.

I.

  1. (v.tranz.) a întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect.
    Face un gard.
  2. a procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva.
    Își face pantofi.
  3. a construi, a clădi; a ridica, a așeza.
    Face o casă.
    Face fânul stoguri.
  4. a găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare.
  5. a compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică.
  6. a stabili o lege, o convenție, o înțelegere.
  7. a câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere.
  8. a pregăti ceva într-un anumit scop.
    Își face bagajele.
  9. a aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.).

II.

  1. (despre femei) a naște.
  2. (despre soți) a procrea.
  3. (despre mamifere) a făta.
  4. (despre păsări) a oua.
  5. (despre pomi) a produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc.
  6. (despre ființe și plante) a căpăta, a dobândi; a-i apărea.
    A făcut o bătătură.
  7. a se îmbolnăvi de...
    A făcut scarlatină.

III.

  1. a întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a...
    Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit...
  2. a determina, a convinge.
    Nu l-au putut face să se însoare.
  3. a obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să...
    Nu mă face să plec.
  4. a predispune la ceva; a îndemna.
    Timpul urât îl face trist.

IV.

  1. a determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație.
    L-a făcut om.
  2. a preface, a schimba, a transforma în...
    Faceți din piatră aur.
  3. a zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de...
    L-a făcut măgar.

V.

  1. a săvârși, a făptui, a comite.
  2. a provoca, a da naștere la..., a cauza, a pricinui.
    A făcut o încurcătură.
  3. a arăta, a manifesta, a acorda.
    I-a făcut toate onorurile.
  4. a aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini.
    Și-a făcut datoria.
  5. a juca (un meci).
  6. a exercita, a practica o meserie.
    Face avocatură.
  7. a studia, a urma un curs sau o formă de învățământ.
    Face medicina.
  8. (cu complementul "semn") a atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuivaînțeleagă ceva printr-un semn.
  9. a parcurge, a străbate un drum sau o distanță.
    A făcut 2 kilometri.
  10. a petrece, a parcurge un interval de timp.
    Cu el și-a făcut veacul.
B.

I.

  1. (v.intranz.) a proceda; a acționa; a se comporta.
    cum știi.
  2. (v.refl.) (în construcții interogative) a se descurca într-un anumit fel.
    Ce se face acum?
  3. a-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău).
  4. (în superstiții, determinat prin "a bine", "a rău", "a ploaie" etc.) a prevesti, a cobi.
    Porcul face a ploaie.
  5. (pop.; în superstiții) a vrăji, a fermeca; a descânta.
    I-a făcut de boală.

II.

  1. a valora, a prețui; a costa.
    Cât fac pantofii?
  2. (la pers. 3; cu valoare impersonală) a fi vrednic (de a...), a merita (să...).
    Scump, dar face!

III.

  1. a se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...; a o coti (spre...).
    Am făcut la dreapta.
  2. (v.refl.) (fam.) a se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia.
    -te încoace!
  3. a zice, a spune.
    Am să te cert, făcea el.
C.

I.

  1. (v.refl.) (despre zi, noapte, întuneric etc.) a se produce, a se ivi, a se lăsa.
  2. (impers.) (pop.) a i se părea cuivavede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație).
    Se făcea că vede un palat.
  3. (despre drumuri, văi etc.) a se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor).
    Se făcea o vale lungă.
  4. (despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) a se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de...
    I s-a făcut frică.
  5. a fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de...
    I s-a făcut de ducă.
  6. (pop.) a se întâmpla.
    Ce s-a făcut cu el?

II.

  1. a ajunge, a deveni.
    Copilul s-a făcut mare.
  2. a ajunge la numărul de..., la un total de...
    Ceata se face de două sute de oșteni.
  3. a îmbrățișa cariera de..., a deveni.
    Se face muncitor metalurgist.
  4. (v.intranz.) a îndeplini o treabă sau o funcție ocazională.
  5. (determinat prin "la loc", "din nou", "iarăși" etc.) a redeveni.
    S-a făcut din nou om.
  6. a se preface, a simula.
    Se face că pleacă.
  7. (v.intranz.) a-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de...
    Face pe nevinovata.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • A face focul = a ațâța, a aprinde focul
  • (pop. și fam.) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna
  • (în expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naștere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn
  • A face burtă (sau) pântece = a se îngrășa
  • A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor
  • A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca
  • A face din țânțar armăsar = a exagera mult
  • A face (cuiva) coastele pântec (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare
  • A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea
  • A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici
  • A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele, a batjocori (pe cineva)
  • Face ce face și... = încearcă prin toate mijloacele și izbutește să...; nu știu cum procedează că...; vorba e că...
  • A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupație; b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudență, o prostie, o gafă
  • A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic
  • Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o (mai) duci?
  • A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul și imposibilul) (sau ca să) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva)
  • (exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)?
  • Ce (tot) faci (sau ce ai făcut de)...? = ce ți s-a întâmplat că...? care e cauza că...?
  • Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)?
  • N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută
  • Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit
  • A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între...; b) a o păți, a suporta consecințele faptelor sale
  • Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)?
  • Ce interesează? și ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanță!
  • (refl.) S-a făcut! = ne-am înțeles! s-a aranjat! Fii fără grijă!
  • Nu face nimic! = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nici o importanță!
  • A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns
  • A(-și) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma
  • A-și face gânduri (sau griji) = a se îngrijora
  • A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacție (comercială)
  • A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător
  • A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi); b) a atrage, a îmbia
  • (fam.; în expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu...
  • A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare
  • Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat?
  • Cum se face că... (sau de...) = cum e posibil ca...?
  • A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpînire cu forța sau fără a-i aparține
  • A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica


Traduceri

Referințe





(English)

Etimologie

Din engleza medie și anglo-normandă, care provine din franceza veche face < latină populară *facia < facies < facere ("a face").

Pronunție


Substantiv

face, pl. faces

  1. (anat.) față
    She has a pretty face.
  2. (p. ext.) expresie (a feței)
    Why the sad face?
  3. (p. ext.) față (a unei monede, pagini, a unui material etc.)
    The face of this company.
  4. (parte din) față, parte exterioară
    The face of the cliff loomed above them.
  5. (vedere din) față
    They turned to boat into the face of the storm.
  6. (fig.) reputație, nume bun, faimă
  7. (geom.) față
  8. (p. ext.) fațadă
    Put a big sign on each face of the building that can be seen from the road.
  9. (spec.) cadran (al ceasului)
  10. (argou) gură
    Shut your face!
  11. (argou) machiaj
    I'll be out in a sec, just let me put on my face.
  12. (poligr.) (tip de) caracter, (tip de) floare

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to face
Infinitiv to face
Prezent simplu
pers. 3 sg.
faces
Trecut simplu faced
Participiu trecut faced
Participiu prezent facing
  1. (despre oameni, animale etc.) a-și întoarce fața spre, a privi în față
    Face the sun.
  2. (despre obiecte) a sta cu fața spre
    Turn the chair so it faces the table.
  3. a trata, a se ocupa de; (spec.) a pedepsi
    I'm going to have to face this sooner or later.
  4. a fi orientat spre, a fi situat
    The bunkers faced north and east, toward Germany.
  5. (fig.) a înfrunta, a sfida
  6. (fig.) a accepta
    We have to face the facts.

Sinonime

Expresii

Referințe





(français)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

face f., faces pl.

  1. (anat.) față