interes
Etimologie
Din italiană interesse, rusă интeрeс (interes), germană Interesse.
Pronunție
- AFI: /in.te'res/
Substantiv
| Declinarea substantivului interes | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interes | interesuri |
| Articulat | interesul | interesurile |
| Genitiv-Dativ | interesului | interesurilor |
| Vocativ | interesule | interesurilor |
- preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi.
- avantaj, folos, câștig, profit.
- dobândă.
- orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva.
- înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine.
- calitatea de a deștepta atenția, a stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție.
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității.
Expresii
- A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online