Sari la conținut

revista

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : revistá, revistà, revistã, revistă

Etimologie

Din revistă.

Pronunție

  • AFI: /reˈvis.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru revistă.





(aragonés)

Etimologie

Confer spaniolă revista.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

revista f., revistes pl.

  1. revistă (publicație)

Referințe





(català)

Etimologie

Din revist.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /reˈvis.ta/
  • (central) AFI: /rəˈbis.tə/
  • (oriental) AFI: /rəˈvis.tə/


Substantiv

revista f., revistes pl.

  1. revistă (publicație)

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din revistar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru revistar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru revistar.

Referințe





(galego)

Etimologie

Confer spaniolă revista și portugheză revista.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

revista f., revistas pl.

  1. revistă (publicație)

Referințe





(Papiamentu)

Etimologie

Din spaniolă revista sau portugheză revista.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

revista f.

  1. revistă (publicație)

Referințe





(português)

Etimologie

Derivat regresiv din verbul revistar („a căuta”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ʁɨˈviʃ.tɐ/
  • (Brazilia) AFI: /ʁeˈvis.tɐ/, /ʁeˈviʃ.tɐ/


Substantiv

revista f., revistas pl.

  1. revistă (publicație)
  2. (la teatru) revistă, spectacol de varietăți
  3. căutare
  4. recenzie, revizuire, inspecție

Sinonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Etimologie

Din revistar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru revistar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru revistar.

Referințe





(español)

Etimologie

Din re- +‎ vista („vedere”).

Pronunție

  • AFI: /reˈbis.ta/


Substantiv

revista f., revistas pl.

  1. revistă (publicație)
  2. (la teatru) revistă, spectacol de varietăți

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Etimologie

Din revistar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru revistar.
  2. forma formală de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru revistar.

Referințe