semnătură
Etimologie
Din a (se) semna + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /sem.nə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului semnătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | semnătură | semnături |
| Articulat | semnătura | semnăturile |
| Genitiv-Dativ | semnăturii | semnăturilor |
| Vocativ | semnătură | semnăturilor |
- numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online