sumă

română

Etimologie

Din latină summa, poloneză suma.

Pronunție

• AFI: /'su.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului sumă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sumă	sume
Articulat	suma	sumele
Genitiv-Dativ	sumei	sumelor
Vocativ	sumă	sumelor

1. rezultatul operației de adunare a unor numere, a unor cantități sau a unor lucruri de același fel; total.
2. cantitate totală, totalitate.
3. cantitate de bani.
4. număr (mare); mulțime, sumedenie.

Cuvinte derivate

• sumedenie
• sumuliță
• sumușoară
• însuma

Cuvinte compuse

• sumă aritmetică
• sumă algebrică

Expresii

• A-și face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amuș
• asum

Referințe

• DEX '98 via DEX online