supăra
 Vezi și : supără
|
Etimologie
Din latină superare („a întrece, a învinge”).
Pronunție
- AFI: /su.pəˈra/
Verb
| Conjugarea verbului supăra | |
| Infinitiv | a supăra |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
supăr |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să supere |
| Participiu | supărat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista.
- (v.tranz.) a stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni.
- (v.tranz.) a chinui, a provoca o durere (fizică ușoară); a jena.
- (v.refl. tranz.) a (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din supăra.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru supăra.
Referințe
- DEX '98 via DEX online