Operă spațială: Diferență între versiuni
Fără descriere a modificării |
Fără descriere a modificării |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
[[Fișier:Planetstoriesclichecover.jpg|thumb|250px|Coperta revistei Planet Stories cu elemente de Space opera ]] |
[[Fișier:Planetstoriesclichecover.jpg|thumb|250px|Coperta revistei Planet Stories cu elemente de Space opera ]] |
||
'''Opera spațială'''<ref>''Coordonatele fanteziei eroice'' de [[Viorel Pîrligras]], pag. 2, revista [[Orion (revistă)|Orion]], nr. |
'''Opera spațială'''<ref>''Coordonatele fanteziei eroice'' de [[Viorel Pîrligras]], pag. 2, revista [[Orion (revistă)|Orion Orfeu]], nr.4/1990</ref> sau '''epopee spațială''' (termenul provine din englezescul '''space opera''') a fost un subgen tipic de [[science fiction]] (''beletristică științifico-fantastică'') cu nuanțe romantice și melodramatice de aventură, apărută în SUA la sfârșitul anilor 1920, și apoi practicată în perioada 1930-1945 de foarte mulți scriitori americani, când în revistele pulp apar mai multe asemenea texte, cum ar fi ''Tryplanetary'' de [[E. E. Smith]], ''The Legion of Space'' de [[Jack Williamson]] sau ''The Star Kings'' de [[Edmond Hamilton]]. |
||
Principalul reprezentant al speciei poate fi considerat însă [[Edgar Rice Burroughs]], autorul seriei ''[[Tarzan]]'', dar și a unor cicluri S.F., inclusiv a seriei ''Venus'', traduse în peste 60 de limbi. Opera spațială introduce trei noi personaje: eroul infailibil, prințesa cosmică și monstrul extraterestru. Caracteristice space opera sunt amestecul de civilizații, coexistența barbariei și a tehnologiei de ultimă oră, luptele cu gladiatori, toaletele sumare ale eroinelor și [[armură|armurile]] [[medieval]]e ale bărbaților, înarmați cu paloșe, săbii etc. O variantă modernă a operei spațiale poate fi considerat [[Seria Fundația]] scris de [[Isaac Asimov]]. |
Principalul reprezentant al speciei poate fi considerat însă [[Edgar Rice Burroughs]], autorul seriei ''[[Tarzan]]'', dar și a unor cicluri S.F., inclusiv a seriei ''Venus'', traduse în peste 60 de limbi. Opera spațială introduce trei noi personaje: eroul infailibil, prințesa cosmică și monstrul extraterestru. Caracteristice space opera sunt amestecul de civilizații, coexistența barbariei și a tehnologiei de ultimă oră, luptele cu gladiatori, toaletele sumare ale eroinelor și [[armură|armurile]] [[medieval]]e ale bărbaților, înarmați cu paloșe, săbii etc. O variantă modernă a operei spațiale poate fi considerat [[Seria Fundația]] scris de [[Isaac Asimov]]. |
||
Versiunea de la 19 septembrie 2016 14:34
Opera spațială[1] sau epopee spațială (termenul provine din englezescul space opera) a fost un subgen tipic de science fiction (beletristică științifico-fantastică) cu nuanțe romantice și melodramatice de aventură, apărută în SUA la sfârșitul anilor 1920, și apoi practicată în perioada 1930-1945 de foarte mulți scriitori americani, când în revistele pulp apar mai multe asemenea texte, cum ar fi Tryplanetary de E. E. Smith, The Legion of Space de Jack Williamson sau The Star Kings de Edmond Hamilton.
Principalul reprezentant al speciei poate fi considerat însă Edgar Rice Burroughs, autorul seriei Tarzan, dar și a unor cicluri S.F., inclusiv a seriei Venus, traduse în peste 60 de limbi. Opera spațială introduce trei noi personaje: eroul infailibil, prințesa cosmică și monstrul extraterestru. Caracteristice space opera sunt amestecul de civilizații, coexistența barbariei și a tehnologiei de ultimă oră, luptele cu gladiatori, toaletele sumare ale eroinelor și armurile medievale ale bărbaților, înarmați cu paloșe, săbii etc. O variantă modernă a operei spațiale poate fi considerat Seria Fundația scris de Isaac Asimov.
Bibliografie
- Florin Manolescu, Opera spațială, în Literatura S.F., București, Editura Univers, 1980, p. 61
Referințe și note
- ^ Coordonatele fanteziei eroice de Viorel Pîrligras, pag. 2, revista Orion Orfeu, nr.4/1990
Vezi și
| ||||||||||||||
| ||||||||||||||