Sari la conținut

Molibden

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Molibden

NiobiuMolibdenTechnețiu
Cr
   
 
42
Mo
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Mo
W
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Molibden, Mo, 42
Serie chimică Metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 6, 5, d
Densitate 10280 kg/m³
Culoare gri metalic
Număr CAS 7439-98-7[1][2]  Modificați la Wikidata
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică u
Rază atomică pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică
Electroni pe nivelul de energie
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară
Punct de topire 2623°C ; 2896.15 K
Punct de fierbere 4639°C ; 4912.15 K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Capacitate termică masică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Molibdenul este un metal tranzițional din grupa 6 aflat în poziția 42 în tabelul periodic al elementelor. Simbolul chimic este Mo. Numele este din latina științifică (așa-numita neo-latină) (Molybdaenum) bazat pe cuvântul din greaca veche Μόλυβδος molybdos care înseamnă plumb, deoarece minereurile sale erau confundate cu cele de plumb.[3]

În stare liberă, este un metal argintiu. Formează cu ușurință carburi dure și stabile, motiv pentru care este utilizat adesea la obținerea oțelurilor foarte rezistente. Molibdenul nu apare în natură ca metal liber, ci sub formă de combinații în diferite stări de oxidare, în diverse minerale. Deși mineralele de molibden au fost cunoscute de multă vreme, elementul a fost „descoperit” de Carl Wilhelm Scheele (în sensul diferențierii ca entitate din sărurile minerale ale altor metale) în 1778. A fost izolat în formă metalică pură, pentru prima dată de Peter Jacob Hjelm în 1781.

Compușii de molibden se utilizează industrial, în aplicații la temperaturi și presiuni ridicate, ca pigmenți și catalizatori.

Molibdenul este utilizat în cantități mici pentru creșterea durității și elasticității oțelului. În raport de peste 2/3 din producția totală de molibden, este folosit pentru obținerea aliajelor de fero-molibden. În primul război mondial datorită cantităților mici existente de wolfram, acesta era înlocuit de molibden în vederea obținerii aliajelor dure. Până în prezent molibdenul este folosit la aliaje cu scopul de a crește duritatea, rezistența termică și la coroziune a metalelor. Molibdenul se mai folosește și pentru obținerea straturilor protectoare[4] și oglinzilor speciale[5][6].

Aliajele cu molibden sunt folosite la fabricarea avioanelor și rachetelor. Oxizii sunt folosiți în industria petroliferă ca și catalizator pentru înlăturarea sulfului[7] și obținerea acroleinei și acidului acrilic[8][9][10][11]. Disulfura de molibden (MoS2) în combinație cu grafitul este un lubrifiant[12] care este folosit cu succes și la temperaturi ridicate. De asemenea este folosit ca strat fin în industria tranzistoarelor sau a celulelor solare[13]. În producerea lămpilor cu halogeni, medicina nucleară sau în lămpile röntgen este utilizat de asemenea molibdenul ca și conductor electric. Mai este utilizat și la contactele electrice și este folosit ca tratament termic.

  1. ^ molybdenum (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  2. ^ CAS Common Chemistry, accesat în  
  3. ^ editor-in-chief David R. Lide. (). „Molybdenum”. În Lide, David R. CRC Handbook of Chemistry and Physics. 4. Chemical Rubber Publishing Company. p. 18. ISBN 0849304741. 
  4. ^ „Method for depositing a coating, US20110318490A1”. 
  5. ^ „Multilayer-Spiegel für den EUV-Spektralbereich, EP2864825B1”. 
  6. ^ „Substrat aus einer Aluminium-Silizium-Legierung oder kristallinem Silizium, Metallspiegel, Verfahren zu dessen Herstellung sowie dessen Verwendung, DE102009040785 A1”. 
  7. ^ „Efecto del método de preparación de catalizadores de MoO3/Al2O3 para la desulfuración oxidativa de un diesel modelo”. Superf. vacío. 28 (2): 40–47. . 
  8. ^ Kinetic studies of propane oxidation on Mo and V based mixed oxide catalysts (PDF). .  Parametru necunoscut |tip= ignorat (ajutor)
  9. ^ „Surface chemistry of phase-pure M1 MoVTeNb oxide during operation in selective oxidation of propane to acrylic acid” (PDF). Journal of Catalysis. 285: 48–60. . 
  10. ^ „Multifunctionality of Crystalline MoV(TeNb) M1 Oxide Catalysts in Selective Oxidation of Propane and Benzyl Alcohol 1103-1113”. ACS Catalysis. 3 (6): 1103–1113. . 
  11. ^ „The reaction network in propane oxidation over phase-pure MoVTeNb M1 oxide catalysts” (PDF). Journal of Catalysis. 311: 369–385. . 
  12. ^ „Development of self-lubricating composite materials of nickel with molybdenum disulfide, graphite and hexagonal boron nitride processed by powder metallurgy: preliminary study” (PDF). Mat. Res. 17: 180–185. . 
  13. ^ „Advanced cpv solar cell assembly process, US20160056318 A1”. 
  • M. Petrescu (coord) Tratat de știința și ingineria materialelor metalice vol 3 Metale. Aliaje. Materiale speciale. Materiale compozite, Editura Agir, București, 2009
  • D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Legături externe

[modificare | modificare sursă]