client
Etimologie
Din franceză client < latină cliens, clientis.
Pronunție
- AFI: /kli'ent/
Substantiv
| Declinarea substantivului client | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | client | clienți |
| Articulat | clientul | clienții |
| Genitiv-Dativ | clientului | clienților |
| Vocativ | clientule | clienților |
- persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu.
- persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia.
- (în antichitatea romană) plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician și protejat de acesta.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online