lupta

Vezi și : luptă

română

Etimologie

Din latină luctare.

Pronunție

• AFI: /lupˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) lupta
Infinitiv	a (se) lupta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) lupt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) lupte
Participiu	luptat
Conjugare	III

1. (v.refl. recipr.) a se bate corp la corp cu cineva.

   Hai să ne luptăm în bătaie dreaptă.

2. (v.refl. recipr. și intranz.) a se război, a purta război, a fi în război cu cineva.

   S-a luptat mult cu dușmanul.

3. (v.refl. și intranz.) (fig.) a se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol.
4. (v.intranz.) (fig.) a se strădui să obțină ceva.

Sinonime

• 1: se bate, se întrece, se măsura
• 2: (mil.) se bate, se război, (înv.) combate, se oști, se răgloti, voinici
• 4: strădui

Cuvinte derivate

• luptare
• luptaș
• luptă
• luptător

Expresii

• (refl. recipr.) Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă

Traduceri

a se bate

aromână‏‎: alumpta (armãneashti) daneză: kæmpe (dansk), slås (dansk) engleză: fight (English), struggle (English) esperanto: batali (Esperanto) franceză: luter (français), combattre (français) germană: kämpfen (Deutsch) italiană: lottare (italiano), combattere (italiano)

latină: pugnare (Latina), battuere (Latina) neerlandeză: kampen (Nederlands), vechten (Nederlands) poloneză: być (polski), walczyć (polski) portugheză: batalhar (português), combater (português), brigar (português) spaniolă: batallar (español), combatir (español) suedeză: kämpa (svenska) turcă: savaşmak (Türkçe)

Etimologie

Din lupta.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lupta.

Etimologie

Din luptă.

Pronunție

• AFI: /ˈlup.ta/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru luptă.

Referințe

• DEX online