militar

română

Etimologie

Din franceză militaire < latină militaris, germană Militär.

Pronunție

• AFI: /mi.li'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului militar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	militar	militari
Articulat	militarul	militarii
Genitiv-Dativ	militarului	militarilor
Vocativ	militarule	militarilor

1. persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar; ostaș, oștean.

Cuvinte derivate

• medico-militar
• milităresc
• militărește
• militărie
• milităroi

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului militar
	Singular	Plural
Masculin	militar	militari
Feminin	militară	militare
Neutru	militar	militare

1. care aparține armatei sau militarilor, privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc.
2. realizat sau efectuat prin sau de către armată.

Cuvinte derivate

• milităros
• militarism
• militarist
• militariza
• militarizare

Cuvinte compuse

• serviciu militar, stagiu militar

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online